Header image
PUBLICAŢIE EDITATĂ DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
ISSN 1842-3817
|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 

Soldat-gradat voluntar –
o şansă pentru tineri

Sublocotenent Andreea POPESCU
popescu.andreea@forter.ro

Foto: Petrică Mihalache – Trustul de Presă al Ministerului Apărării

Soldaţi şi gradaţi voluntari de la Batalionul 1 Instrucţie Transmisiuni
Batalionul Instruc ţie Transmisiuni "Fraţii Buzeşti" din Craiova este locul unde tinerii din viaţa civilă devin soldaţi gradaţi voluntar, după opt săptămâni de instrucţie. Pentru cei care doresc să ajungă militari, cel mai scurt drum pentru a-şi îndeplini acest vis este să devină soldaţi gradaţi voluntar. Mai departe depinde de fiecare, cei mai buni având şanse reale de promovare la gradele de subofiţeri sau chiar ofiţeri.

 

O slujbă sigură... un viitor

Tinerii din cazarma batalionului de la Craiova sunt cu toţii foarte ambiţioşi, mulţi au terminat facultăţi sau urmează unele. Pentru unii, oportunitatea de a deveni militar este împlinirea unui vis, acela de a purta haina militară, iar pentru alţii armata înseamnă disciplină, o slujbă sigură... un viitor. Mulţi dintre ei şi-au încercat norocul în viaţa civilă schimbând mai multe slujbe dar, dezamăgiţi de nesiguranţa zilei de mâine, au ales să fie militari. Până acum, aproximativ 800 de soldaţi au fost instruiţi la Craiova şi au plecat spre unităţile din ţară care i-au solicitat. La începutul lunii martie, cea de-a treia serie de viitori soldaţi gradaţi voluntar au păşit pe poarta Batalionului Instrucţie Transmisiuni "Fraţii Buzeşti".

Fetele, viitorii s.g.v.-işti

Soldaţi şi gradaţi voluntari de la Batalionul 1 Instrucţie TransmisiuniDacă până acum ceva timp în armată predominau bărbaţii, astăzi vremurile sunt altele, dovadă stă numărul din ce în ce mai mare al fetelor care optează pentru o carieră militară. Din cei 337 de militari care se instruiesc acum la batalionul de la Craiova, 33 sunt fete. Ambiţioase şi puternice, ele nu se dau înapoi de la nicio provocare.

Şi dacă mă aşteptam să aflu că numărul celor care renunţă după primele zile de viaţă în cazarmă este mare, aşteptările mi-au fost înşelate; doar doi au fost cei care au făcut pasul înapoi în ultima serie de voluntari.

Chiar dacă nu sunt condiţiile de acasă, iar pentru unii viaţa în unitate e un joc de supravieţuire – nimeni nu se plânge. Poate într-o cameră dorm şi câte 30, unii în paturi suprapuse, duşul se face doar în anumite zile şi la anumite ore, mâncarea nu e întocmai pe gustul tuturor, televizorul e unul pentru toţi şi lista poate continua.

Toate paturile sunt în linie, lenjeria e aranjată la dungă, totul e pus în ordine. Nu distingi că eşti într-o cameră de fete sau de băieţi, doar grătarele pe care se ţin încălţările, postate la intrare, dau de gol camerele fetelor. Printre bocancii care lucesc de la atâta lustruit se văd papucii de cameră ai fetelor, care mai de care mai coloraţi ... singurele semne de acasă puse la vedere.

Nu e nimeni în cameră pe timpul zilei. Cu toţii sunt ori pe terenul de instrucţie din spatele unităţii, ori în poligonul de la Gherţeşti, unde fac şedinţe de tragere. Pe dealurile de la marginea oraşului, în poligonul Gherţeşti, nu distingi de la depărtare ce se ascunde sub căştile verzi, dar dacă te apropii, o parte din purtătorii de uniforme sunt fete.

Manager în Bucureşti, s.g.v.-ist la Topraisar

Soldat Valentina Ionela Proşa, cum se recomandă tânăra de 24 de ani,  nu poate povesti cunoscuţilor că în copilărie şi-a dorit să fie doctoriţă sau profesoară, cum majoritatea copiilor o fac. "De când mă ştiu am vrut să fiu în armată. Am încercat în toate felurile: am vrut să urmez liceul militar, dar când am terminat eu şcoala generală nu acceptau fete, iar pentru academia militară nu aveam înălţimea cerută" - spune tânăra. Până să se ivească ocazia de a deveni s.g.v.-ist, Violeta Proşa a urmat un liceu de informatică, mai departe ASE-ul (fiind licenţiată în management economic) şi cursurile unui masterat. A renunţat fără regrete la postul pe care îl ocupa într-o firmă bucureşteană, pentru a deveni s.g.v.–ist. A renunţat chiar şi la familie, pentru că din vară, când va termina instrucţia de la Craiova, se va prezenta la Topraisar – garnizoana pentru care a optat. Apropiaţii nu i-au înţeles alegerea, familia nici atât, fratele ei, care a terminat un liceu militar, a renunţat la armată pentru medicină, dar Violeta nu renunţă la visul ei şi se lasă condusă de deviza: "Dacă îţi doreşti ceva, trebuie să încerci!"

Trei ţinte din patru

Chiar dacă poartă haina militară de doar trei săptămâni şi nu ştie exact ce presupune a fi militar, soldatul Raluca Ungureanu este fericită de alegerea pe care a făcut-o venind în armată. Este din Suceava iar depărtarea de casă şi dorul de fiul ei de doar doi ani sunt singurele dificultăţi  cu care se confruntă. "Mă aşteptam ca perioada de instrucţie să fie mai grea, dar nu e aşa", spune tânăra. M-am obişnuit cu cele 15 colege de cameră, instrucţia şi programul din cazarmă, dar abia aştept să ajung la Bacău, oraşul în care voi lucra şi locui din vară".  Primul contact pe care l-a avut cu un pistol a fost cu câteva zile în umă, la cea dintâi tragere, dar Raluca Ungureanu nu a dat înapoi, din contră, a nimerit trei din cele patru ţinte. "Cred că pentru majoritatea dintre noi şedinţele de tragere sunt cele mai aşteptate momente!" -  spune ea.

Primul serviciu, prima soldă

Soldaţi şi gradaţi voluntari de la Batalionul 1 Instrucţie TransmisiuniDacă acasă mulţi dintre băieţi nu au responsabilităţi de genul spălatul hainelor, făcutul patului sau lustruitul pantofilor, în unitate aceste lucruri nu sunt străine nimănui. Soldatul Dan Dobre recunoaşte că acasă mama se ocupa de toate acestea, dar aici a învăţat să fie disciplinat şi să se descurce singur. Chiar dacă are doar 21 de ani, a făcut armata la cerere, cu speranţa de a rămâne angajat, dar la acel moment nu s-a putut. Acum e bucuros că o să fie s.g.v.-ist  şi că la vară o să aibă prima lui soldă.

Soldatul Marius Niţă Ene e din Târgovişte, s-a căsătorit cu o săptămănă înainte de a veni în stagiul de pregătire; practic, după cum spune el, e în luna de miere. Îi duce dorul soţiei  care a rămas acasă, la Târgovişte. Şi chiar dacă viitorul lor e încă incert pentru că repartiţia o are la Bucureşti, soldatul speră să-şi poată aduce lângă el soţia.
    
 

 





INSTRUCŢIE ADAPTATĂ LA REALITĂŢILE DIN TEATRELE DE OPERAŢII

 

O EMISIUNE
ÎN "LIMBA MILITARĂ"

 

SOLDAT-GRADAT VOLUNTAR – O ŞANSĂ PENTRU TINERI

 

EXPERIENŢA DELTEI

 

PLEDOARIE PENTRU O VIAŢĂ DE CUPLU RESPONSABILĂ

 

 


 


 
  Webdesign LTC Dragos Anghelache