Zile fierbinţi în poligonul Smârdan

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE
anghelache.dragos@forter.ro

Dacă o unitate este afirmată NATO, nu înseamnă că acest statut va dura ad infinitum. La fiecare trei ani se face recertificarea ca forţă NATO, ceea ce presupune o nouă reevaluare. Printr-un astfel de test a trecut, la mijlocul verii, şi Batalionul 285 Artilerie Mixtă din Brăila.

Trage întâiul, prima lovitură

Foto: maior Toni Ene

La începutul lunii iunie, batalionul era în poligonul de tragere de la Smârdan cu trei baterii de obuziere 152 mm, o baterie de tunuri antitanc de 100 mm, o baterie RATD şi bateria asigurare date, gata pentru executarea exerciţiilor cu trageri de luptă. "Pentru noi, în afară de faptul că este o evaluare, este şi o oportunitate pentru instruire" - declara comandantul batalionului, colonelul Ciprian Marin. "Faptul că am ieşit cu tot batalionul la trageri de luptă este o realizare. În plus, faptul că n-am avut probleme tehnice este o confirmare că starea tehnică este bună şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem şi rezultatul tragerilor" - a mai declarat dumnealui.

Evaluarea unităţii a constat în două etape. Prima este statică, pe timpul căreia sunt verificate documentele unităţii, pentru a se trage concluzia dacă acestea sunt viabile şi dacă batalionul este pregătit să-şi completeze efectivele şi materialele conform statului de organizare şi să plece la misiune. În cea de a doua etapă unitatea primeşte misiunea, pleacă la luptă, se deplasează într-un raion tactic (poligonul de trageri Smârdan), apoi intră în dispozitivul de luptă şi execută misiunea de foc.

Rezolvarea incidentelor

Foto: maior Toni Ene

Artileriştii brăileni nu sunt la prima tragere, deci emoţiile nu şi-au avut locul în această activitate, ba chiar au privit entuziaşti activitatea de la Smârdan. Chiar dacă fiecare etapă de instruire (piesă, pluton, baterie) s-a încheiat cu trageri de luptă, este pentru prima dată, de la afirmarea din 2006, când toată unitatea este în poligon la trageri. Este cea mai bună ocazie pentru a verifica atât pregătirea militarilor din baterii, cât şi pentru a vedea modul în care se desfăşoară lucrul de stat major, de a exersa procedurile şi, implicit, de a vedea progresul făcut în ultimii trei.

Lovitura stă în ochiul ochitorului

 Am lăsat statul major al batalionului să-şi actualizeze documentele şi să facă toate calculele necesare pentru a doua zi şi, însoţit de ofiţerul de relaţii publice al Brigăzii 282 Mecanizată, maiorul Toni Ene, am trecut prin subunităţi pentru "a lua pulsul" înainte de tragere.

Ochitor la obuzier

Foto: maior Toni Ene

La Bateria 3 Obuziere, căpitanul Căruţ, unul dintre arbitrii brigăzii, tocmai adusese un incident pe care comandantul de baterie urma să-l rezolve. Nu l-am întrerupt din activitate şi ne-am îndreptat spre unul dintre obuziere, unde mai mulţi militari efectuau activităţile obişnuite înainte de tragere, sub comanda plutonierului Cătălin Valentin Munteanu. Subofiţerul este în batalion din 2001, când s-a angajat militar voluntar. A urmat apoi cursurile Şcolii Militare "Ioan Vodă" din Sibiu, pentru maiştri şi subofiţeri de artilerie terestră, apoi s-a întors la acelaşi batalion. "Am avut mai multe oportunităţi la vremea respectivă, însă am ales să merg pe ceea ce am început, deoarece minimul bagaj de cunoştinţe pe care-l acumulasem ca militar angajat pe bază de contract, am crezut de cuviinţă că îmi va fi un bun început pentru ceea ce urmează să fac ca subofiţer de artilerie pe aceeaşi armă".

Fruntaşul Ionel Popa este servant 1 şi ochitor. Nu este la prima tragere cu obuzierul şi nici la prima prezenţă în Smârdan. Singurele emoţii pe care le are sunt legate de cei doi colegi noi din echipă pe care trebuie să-i ajute să intre în ritm. "A fi artilerist este o muncă grea, deoarece este foarte solicitantă din punct de vedere fizic, pentru că şi piesa de artilerie este masivă şi dificil de manevrat. Soare mult... zgomot mult... însă satisfacţia este atunci când lovitura se duce acolo unde trebuie. Pentru că lovitura stă în ochiul ochitorului". State vechi în unitate are şi caporalul Valentin Stroe, servant 3 la aceeaşi piesă, adică cel care se ocupă cu proiectilele: el încarcă obuzierul şi trage. Este în această unitate de şapte ani şi deja a pierdut şirul tragerilor executate în Smârdan sau în Cincu. "Îmi place că aici ai întotdeauna câte ceva nou de învăţat; niciodată nu ai timp să te plictiseşti".

Să stai acolo de unde se pot vedea spargerile

 Îi lăsăm pe cei de la Bateria 3 Obuziere să-şi continue activităţile şi mergem în altă parte, la Bateria Asigurare Date, "ochii" batalionului. "Mereu îmi părea rău că sunt la piesă şi nu văd spargerile. Acum am ocazia să stau în faţă şi să văd unde se trage. Noi suntem ochii şi urechile sistemului artileriei. Noi asigurăm batalionul cu date şi cu informaţii despre inamic" - îmi spune comandantul bateriei, căpitanul Vasile Ureche.

În esenţă, cercetarea de artilerie nu s-a schimbat foarte mult; doar tehnica, deoarece artileriştii brăileni dispun de aparatură nouă şi de manuale noi. Au renunţat (parţial) la goniometru şi la telemetru pentru că acum folosesc Argusul, un sistem nou care îi ajută foarte mult în localizarea ţintelor. "Ne oferă şi posibilitatea observării pe timp de noapte şi de a transmite imagini ale ţintelor în timp real". Cu toate acestea, Argusul nu este cel mai performant aparat existent deoarece, spre exemplu, nu poate fi folosit pe transportorul amfibiu blindat pentru a executa cercetarea din mişcare. Este necesar ca, la fiecare oprire a postului de observare, să fie dat jos de pe transportor, apoi artileriştii trebuie să-l caleze, să-l alinie, iar după executarea măsurătorilor să fie reîmbarcat pentru a ţine pasul cu infanteriştii. "Este mai complicat şi sunt operaţiuni cronofage. Dar comparat cu telemetrul şi cu goniometrul, are o precizie net superioară. Însă şi pregătirea operatorilor trebuie să fie pe măsură, fiindcă este necesar să fie capabili să lucreze cu un meniu pe un laptop... şi alte cerinţe, mult diferite faţă de cele din trecut" - explică căpitanul Ureche.

Tragere de reglaj

Foto: maior Toni Ene

Nu-i este ruşine să spună că, atunci când a venit în batalion, tânăr sublocotenent abia ieşit de pe băncile şcolii, a avut multe de învăţat de la "mac-ii bătrâni, care au ieşit din armată între timp, la vârsta de 40 de ani; acum sunt cu cei care au preluat ştafeta de la ei, au devenit la fel de experimentaţi şi pricepuţi în meserie şi o practică cu pasiune".

Şi, pentru că a venit vorba de pasiune, nu m-am putut abţine să nu pun o întrebare: "Cât mai este pasiune şi cât este rutină în FTX?" Căpitanul Ureche zâmbeşte şi-mi răspunde: "Mergem prea rar la trageri ca să se transforme în rutină. Ar fi bine dacă am avea posibilitatea să tragem mai des. Anul acesta, spre exemplu, este a doua oară când venim în poligon. Cred că exerciţiile cu plutonul şi cu bateria de asigurare date ar trebui să se execute de fiecare dată când sunt trageri reale, astfel încât cercetaşii şi cei de la posturi să aibă posibilitatea să-şi pună în aplicare cunoştinţele dobândite la instrucţia din cazarmă. Tragerile din poligonul redus nu sunt suficiente. Sunt foarte multe cazuri particulare, foarte multe fenomene care se petrec pe traiectoria unui proiectil şi numai aici se văd". În plus, plăcerea cea mai mare este atunci când proiectilul se duce acolo unde ai calculat. "Cred că din tot sistemul de artilerie, cea mai frumoasă meserie este cea de cercetaş de artilerie, cu posturile de observare, sprijinul de foc... cred că aici este toată frumuseţea. Pentru servanţi este doar muncă şi răspundere. Dar aici, când vezi că proiectilul se duce acolo unde trebuie, este altfel..."

Consolidarea spiritului de echipă

 Părăsim Bateria Asigurare Date şi plecăm şi din poligon, pentru a reveni a doua zi. În cursul nopţii batalionul făcuse saltul iar bateriile erau deja în poziţiile de tragere. În statul major al batalionului este acea activitate febrilă care se desfăşoară în aceste momente: se face schimb de informaţii, se primesc date de la baterii, se calculează, se întocmesc şi se trimit rapoarte. Totuşi, atenţia mi-a fost atrasă de o prezenţă oarecum insolită în masa artileriştilor: contabilul-şef, căpitanul Cătălin Sârbu. Chiar dacă activitatea lor nu se materializează, neapărat, pe o hartă, ei, finanţiştii, îşi aduc contribuţia în centrul de resurse, unde lucrează cu tabele în Excel şi cu programele de salarii, însă le mai dau câte o mână de ajutor şi celor de la resurse, făcând anumite calcule sau comunicându-le anumite valori şi preţuri.

Căpitan Cătălin Sârbu

Foto: maior Toni Ene

"Rolul meu constă în asigurarea financiară a batalionului pe timpul desfăşurării operaţiunilor militare", explică căpitanul Sârbu. "Asigurăm, în primul rând, resursele financiare pentru salarii care sunt aceleaşi în fiecare lună, cu excepţia unor mici modificări legate de prima de campanie. În schimb, specialiştii de la logistică se ocupă de calcularea costului acestei activităţi. Ei ne dau consumul de muniţie, conform normelor, iar noi o cuantificăm în valori, înmulţind cu un preţ unitar. Sumele se cuantifică la noi, la contabilitate şi atunci, la sfârşitul misiunii, tragem linie şi vedem ce şi cât s-a cheltuit. Însă muniţiile folosite vin din stocuri, prin transfer, deci nu implică o cheltuială directă din partea batalionului. Această prezenţă este importantă, în primul rând pentru a consolida spiritul de echipă. Este prima misiune de acest fel la care particip şi am găsit aspecte interesante. Chiar mă bucur că am ajuns aici."

sistăm la o tragere de reglaj cu una din bateriile batalionului. Dacă la tun toată lumea vorbeşte "româneşte", în sensul că ceea ce se comandă poate fi înţeles şi de către nespecialişti, la punctul de comandă al bateriei, lucrurile se complică. Aici se vorbeşte "artilereza", pentru a parafraza un cunoscut spot comercial prezentat la TV. Totul se comunică în acronime, litere şi cifre. Drept care solicităm o "traducere" avizată din partea ofiţerului de legătură, căpitanul Săndel Badea. "În cadrul exerciţiului de recertificare, de reevaluare a batalionului care a fost destinat ca structură pusă la dispoziţia NATO afirmată, executăm astăzi, în cea de a doua zi a misiunii, un LFX cu batalionul, condus de către brigadă. După cum aţi văzut în teren, deja bateriile de obuziere au început tragerile în cadrul acestui exerciţiu. Am văzut un reglaj pe reper de tragere, comunicarea cu elementele TOC-ului (Centrul Tactic de Operaţii) unde s-au prelucrat datele acestui reglaj. În continuare, comandanţii de baterii aşteaptă misiuni pentru executarea focului". Concluzia căpitanului Badea, înainte ca noi să părăsim definitiv poligonul, a fost că militarii "s-au descurcat foarte bine până acum, s-au ridicat la nivelul scontat, pentru că asta este cerinţa la noi".