|
|
|
|
Numărul 3 din octombrie 2009 |
|
Între Dumnezeu şi neamul meu Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE
"Ziditu-s-a această biserică, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Brâncoveni" din municipiul Târgu-Jiu, protopopiatul Târgu-Jiu, judeţul Gorj, prin jertfelnicia preotului militar Măgdoiu Constantin. Lucrările au început în vara anului 2002.Susţinerea financiară a acestui proiect au asigurat-o cadrele militare de la unităţile militare de pe raza judeţului Gorj, jandarmeria şi pompierii municipiului Târgu-Jiu, numeroşi agenţi economici şi binecredincioşi creştini din judeţul Gorj"
Stimaţi cititori, în rândurile ce urmează am să vă spun o poveste. O poveste care începe în primăvara anului 2002, când se punea piatra de temelie a unei biserici din cazarma în care fiinţau Brigada 4 Artilerie Antiaeriană Mixtă Teritorială şi Baza de Instrucţie pentru Artilerie şi Rachete Antiaeriene şi continuă cu ziua de 23 august, anul acesta, când s-a sfinţit Biserica Militară cu hramul "Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Brâncoveni". Aşa cum se spune şi în Cartea Sfântă, la început a fost cuvântul. Cuvântul nerostit, ideea ce a fost sădită de preotul militar iconom stavrofor Constantin Măgdoiu şi care a încolţit într-un grup inimos de cadre militare din brigadă. Despre aceste începuturi îşi aminteşte părintele Măgdoiu: "Înainte de pregătire este gândul iar înainte de gând este credinţa. Iar un astfel de demers nu poate fi programat, nici anticipat. Sunt nişte etape premergătoare ca pentru orice lucru care este menit să dăinuie. Eu sunt preot din 1984 şi chiar din anii mei de seminar teologic – ca de altfel toţi colegii mei – visam să facem o biserică. Cum un copil care pleacă la liceul militar visează să ajungă general, tot astfel şi tinerii aspiranţi la preoţie visează să facă pastoraţie deosebită. Îşi doresc lucrul acesta, se străduiesc să atingă astfel de deziderat şi, deopotrivă, să construiască o biserică."
"Când am intrat în armată, fiind din prima promoţie de preoţi militari, bineînţeles că n-am găsit nimic. Era un mediu şi un microgrup social specific iar acest specific nu cuprindea şi elementul religios. Şi ca să faci o biserică într-o cazarmă, acolo unde oamenii au lucrat zeci de ani cu altfel de educaţie şi cultivând alte valori, este nevoie, după cum spuneam anterior, de pregătire. Astfel că, abia după şase ani de pregătire am reuşit să sfinţim locul şi să punem piatra de temelie: în 2002, pe 30 martie, sub comanda şi cu aprobarea generalului de brigadă dr. Visarion Neagoe, împreună cu toţi comandanţii şi conducătorii instituţiilor militare şi de altă natură din judeţul Gorj, într-o zi superbă şi cu multă înflăcărare am făcut început acestei sfinte biserici." Este ceea ce îşi amintea părintele Măgdoiu în preziua sfinţirii bisericii. La slujba de a doua zi l-am întâlnit şi pe generalul de brigadă dr. Visarion Neagoe, fostul comandant al Brigăzii 4 Artilerie Antiaeriană Mixtă Teritorială. Vizibil emoţionat, domnul general şi-a amintit de partea laică, administrativă, a începutului acestei minunate lucrări.
"Sunt un fost comandant al marii unităţi care a funcţionat în această garnizoană şi care a iniţiat acest proiect îndrăzneţ, de a construi o biserică de garnizoană la Brigada 4 Artilerie Antiaeriană Mixtă Teritorială «Gorj». Personalul unităţii colectase, timp de câţiva ani, anumite sume băneşti cu scopul de a construi o biserică. Nu a fost posibil la timpul respectiv, poate că, în momentul în care am fost eu numit, au apărut unele oportunităţi şi o altă deschidere, şi am demarat construcţia acestei biserici."
În urma restructurărilor, în anul 2005, brigada s-a desfiinţat. Un an mai târziu, se desfiinţa şi baza de instruire, în locul lor rămânând clădiri transformate în spaţii de depozitare. Puţini mai credeau, la vremea respectivă, în terminarea bisericii. Din Târgu-Jiu, preotul Măgdoiu s-a mutat la Centrul 105 Comunicaţii din Târgu Cărbuneşti, unde demersurile pentru construirea bisericii au continuat. Cu o capacitate deosebită de convingere, insistent până la a deveni cicălitor – aşa cum îl caracteriza Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Irineu, părintele Măgdoiu, sprijinit de comandantul şi de personalul noii sale unităţi, a reuşit finalizarea bisericii. Prezent la slujba de sfinţire, comandantul Centrului 105 Comunicaţii, locotenent-colonelul Mircea Suciu, ne-a declarat: "Doresc să vă informez că, din anul 2006 de când am preluat construcţia bisericii militarilor gorjeni cu hramul «Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Brâncoveni», am depus eforturi deosebite pentru finalizarea cupolelor la clopotniţă şi la biserică, pentru finalizarea tencuielilor interioare şi exterioare şi, în ultimul an, pentru realizarea picturii în frescă. Vreau să vă spun că aceste eforturi au fost făcute în special în ultimii trei ani de către personalul Centrului 105 Comunicaţii din Târgu Cărbuneşti, de către numeroşi agenţi economici, de către oameni de bine din zonă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit ca astăzi, 23 august 2009, să fim în măsură să sfinţim această biserică". Pe 23 august, la slujba de sfinţire, curtea bisericii era plină de credincioşii ce începuseră să vină încă de la primele ore ale dimineţii. Printre aceştia s-a numărat şi primarul municipiului Târgu-Jiu, Constantin Cârciumaru. L-am rugat să spună câteva cuvinte la acele ceasuri de bucurie creştinească, mai ales că dumnealui a fost unul dintre susţinătorii constanţi ai proiectului.
"Este adevărat că am participat la punerea pietrei de temelie, alături de foarte mulţi credincioşi din oraşul nostru. Consider că ridicarea acestui sfânt lăcaş constituie un lucru destul de important pentru că, în general, gorjenii sunt oameni muncitori, sunt oameni credincioşi. Nu contează în ce domeniu lucrează. În cazul nostru avem, la Târgu-Jiu, foarte mulţi militari. Chiar dacă nu mai sunt unităţile militare, avem foarte mulţi care au lucrat aici şi sunt la pensie iar această biserică este foarte bine-venită pentru cei care au lucrat în armată, şi nu mai vorbesc pentru credincioşii din această zonă a oraşului. Ei vor beneficia de această biserică pentru că în zonă, în ultimii ani, s-au strămutat mulţi cetăţeni din zonele unde mineritul înaintează şi, practic, oamenii au fost obligaţi să se mute." Dacă prezenţa militarilor în uniformă era previzibilă, deoarece ei fac parte din unitatea militară care a desăvârşit construirea bisericii, îmbucurător a fost numărul mare al militarilor care au activat în cele două unităţi militare din Târgu-Jiu iar acum şi-au găsit locuri de muncă în alte unităţi. De asemenea, au fost prezenţi în număr mare militarii rezervişti, mulţi dintre ei înscrişi în statele de oraganizare a unităţilor desfiinţate, inclusiv fostul batalion de vânători de munte, primul rămas definitiv doar în filele cărţilor de istorie. În curte l-am întâlnit şi pe locotenent-colonelul în rezervă Emanuel Bărbulescu, unul dintre membrii nucleului care a stat la baza construirii bisericii.
"Trăim un moment extrem de emoţionant pentru întreaga garnizoană Târgu-Jiu şi nu numai. Mulţi camarazi îşi desfăşoară activitatea în alte garnizoane din ţară şi ne-au transmis salutul lor pentru acest moment. Din păcate au putut fi alături de noi, dar au ţinut să ne trimită gândurile lor cele mai bune. Ne apropie amintirile punerii pietrei de temelie la această biserică – o realizare a tuturor militarilor, dar şi a cetăţenilor din Târgu-Jiu. La început să spunem că a fost ideea, la care am subscris cu toţii, indiferent de însemnul armei pe care-l purtam pe epoleţi: fie că eram vânători de munte, artilerişti antiaerieni, camarazii de la jandarmerie sau pompieri. Etapele ridicării acestui edificiu nu au fost întotdeauna foarte uşoare; ele au cerut dăruire şi, în aceeaşi măsură, jertfelnicie. Fiecare militar a înţeles ideea de a rămâne ceva în urma lui: un edificiu trainic şi a contribuit cu o mică parte din salariul lui, şi aşa mult prea mic şi mult prea dijmuit".
În plus, aşa cum este înscris în actul de constituire, la ridicarea bisericii a participat inclusiv personal de la penitenciar, pentru că şi deţinuţii au lucrat la fundaţie; ne aducem aminte că primul care a intrat în Împărăţia Cerurilor a fost un om certat cu legea lumească. Cred că acesta a fost gândul tuturor celor care au participat la construirea acestei biserici, fie ei militari, pompieri, jandarmi sau poliţişti: de a rămâne ceva în urmă. Biserica se află la intrarea în localitate dinspre Râmnicu Vâlcea şi este deschisă tuturor credincioşilor, militari sau civili.
|
|
||||
|
|
Webdesign:
LTC Dragoş ANGHELACHE
|
