Paraşutismul militar în România,
tradiţie şi actualitate

Colonel dr. Mircea Tănase

Lucrarea "Paraşutismul militar din România – tradiţie şi actualitate" reprezintă rodul unei pasiuni şi preocupări mai vechi privind istoria acestei arme, cu un trecut dacă nu îndelungat, cu siguranţă  suficient de consistent şi, evident, demn de a fi consemnat. Am încercat relevarea principalelor momente legate de apariţia şi evoluţia paraşutismului militar românesc, circumscris, cum era şi firesc, apariţiei şi evoluţiei trupelor aeropurtate pe plan mondial.

Cartea vine în continuarea unei serii de articole publicate în revista "Paraşutiştii", editată de mulţi ani de către structura de învăţământ de profil de la Buzău (Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşutişti, devenită ulterior Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale şi, mai recent, Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale, acolo unde, de mai mulţi ani, fiinţează şi Muzeul Paraşutiştilor), de alte publicaţii ştiinţifice din zona militară sau cea civilă, dar şi ca o continuare a celorlalte două cărţi pe care le-am publicat anterior: "Salt în istorie – paraşutiştii din România în anii celui de-al doilea război mondial" şi "Trupele aeropurtate în cel de-al doilea război mondial".     

După aproape 25 de ani de activitate în trupele de paraşutişti, cu greutăţile dar şi cu frumuseţea unei profesii de excepţie, m-am simţit dator să răsplătesc privilegiul de a servi în această armă  şi să redactez această lucrare, pe care am   dedicat-o  "tuturor camarazilor mei paraşutişti de pretutindeni". Îmi place să cred că am putut aduce astfel un modest omagiu jertfei paraşutiştilor, truditori din umbră pentru afirmarea unei arme de elită, dar şi un binemeritat onor paraşutistului român, marele erou anonim al acestei cărţi.

Am speranţa că cititorii, paraşutişti de profesie sau doar pasionaţi de istoria fascinantă a acestei arme, vor găsi acele informaţii care să-i facă să aprecieze la justa valoare spiritul de corp, puterea de sacrificiu şi dorinţa de a învinge întotdeauna a acestor "cavaleri ai cerului albastru". În acelaşi timp, lucrarea  poate oferi celor interesaţi informaţiile necesare pentru susţinerea, cu argumentele istoriei, a unor iniţiative şi decizii privind viitorul acestei arme de elită a armatei române.

Departe de a fi completă, lucrarea este deschisă oricărei îndreptări în ceea ce priveşte conţinutul ei şi m-aş bucura dacă va putea fi completată şi, mai ales, continuată, pentru că, mărturisesc sincer, cred în viitorul acestei arme şi, mai ales, cred în viitorul paraşutiştilor militari români.